Ultimul interviu dat de Ştefan Mihăilescu-Brăila

Ștefan Mihăilescu-Brăila s-a născut pe 3 februarie 1925, a urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Nea Mărin miliardar, Ciocolata cu alune, în 1978, Pacala , în 1974", "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul "Secretul lui Bachus", realizat în 1983 de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. Actorul a trecut în eternitate pe 19 septembrie 1996, la București.

Filme:
• Alo? Ați greșit numărul (1958)
• Când primăvara e fierbinte (1960)
• Portretul unui necunoscut (1960)
• O zi pierdută (1960)
• Darclée (1961)
• A fost prietenul meu (1961)
• Omul de lângă tine (1961)
• Porto-Franco (1961)
• Politică și... delicatese (1963)
• Titanic vals (1964)
• Camera albă (1964)
• Comoara din Vadul Vechi (1964)
• Răscoala (1965)
• Vremea zăpezilor (1966)
• Cine va deschide ușa? (1967) - Tatăl
• Maiorul și moartea (1967)
• Zile de vară (1968)- Vasile Popescu
• Căldura (1969)
• Doi bărbați pentru o moarte (1969)
• Asediul (1970)
• Frații (1970)
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1971)
• Urmărirea (1971) - serial TV
• Asta-seară dansăm în familie (1972)
• Cu mâinile curate (1972) - Buciurlică
• Bufetul "La Senat" (1973) - film TV
• Un comisar acuză (1973)
• Dincolo de nisipuri (1973)
• Proprietarii (1973)
• Tatăl risipitor (1973)
• Păcală (1974)
• Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
• Alarmă în deltă (1975)
• Elixirul tinereții (1975)
• Lupușor și Mieluțu (1975) - film TV
• Mastodontul (1975)
• Accident (1976)
• Gloria nu cântă (1976)
• Im Staub der Sterne (1976) - Xik
• Misterul lui Herodot (1976)
• Un text cu bucluc (1976) - film TV
• Eu, tu și Ovidiu (1977)
• Fata bună din cer (1977)
• Das Verschollene Inka-Gold (1978) - film TV
• Ciocolata cu alune (1978)
• Septembrie (1978)
• Nea Mărin miliardar (1979) - Bossul nr. 2
• Ora zero (1979)
• Șapca și pălăria (1979) - serial TV
• Singur printre prieteni (1979)
• Destine romantice (1981)
• Duelul (1981) - Pricop
• Fiul munților (1981)
• Grăbește-te încet (1981)
• Buletin de București (1982)
• Secretul lui Bachus (1984) - Bachus
• Sosesc păsările călătoare (1984)

Ultimul interviu, dat lui Eugen Atanasiu, critic de film, în 1993. Ştefan Mihăilescu-Brăila era sub bombardamentul accidentelor vasculare. Era după al doilea şi-l aştepta la colţ al treilea, care - de altfel, i-a fost fatal.
– Cum pregătiţi un rol?
– Nu-l pregătesc. Eu ci¬tesc piesa. Pe urmă îl învăţ pe de rost. Ei, şi după ce am învăţat bine cele 2.000 de cu¬vinte pe zi, într-o săp¬tă¬mâ¬nă 14.000 de cuvinte ale ro¬lului, mă-nvăţ cu el şi eu nu mai sunt altceva decât acel personaj. Îl joc... nu... asta... nu-mi place să spun că-l joc, eu îl trăiesc. După ce ştiu tex¬tul, eu sunt dus. După o săptămână sunt gata. Cole¬gii mei aveau... o perioadă... cum se zice... nu mai ştiu!
(...) Dar au fost repetiţii care au ţinut 9 luni. M-au chinuit Mony Ghelerter... de săracul... era regizorul... ma¬re... şi Aura Buzescu, mă certasem cu ea la o piesă, “Rege¬le moare”... nouă luni... domnule... au ţinut repetiţiile.., şi le spuneam, dar ce faceţi atâta, domnule – iartă-mă! M-au chinuit, dar şi eu pe ei! (...) Eu nu caut nici un personaj, eu îl văd şi intru în el. Şi sunt el. Şi dacă-mi place creşte şi bucuria... asta... cum să spun (...) Dumneavoastră ştiţi cât am iubit eu teatrul?!
Apoi s-a uitat şi ca personajele lui, dar şi ca acel copil îndrăgostit, nu cu candoare, dar vulnerabil, încercând să fraierească pe cea care-i spunea că zilele lui sunt pe sfârşite. Efortul unui lung interviu îl obosise prea tare. Se şi relaxase pentru că automatismele verbale ieşeau mai repede din gură. A scos din buzunarul hainei elegante (eu nu-l văzusem niciodată aşa de ferchezuit) un pachet cu ţigări, a scos o ţigară, şi-a aprins-o şi a fluturat din mâna lui expresivă. Gesturile noastre nu-şi pierd memoria! Şi deodată a simţit aparatul. A făcut un efort mare să vie de dincolo de apa neagră şi-ncercând să glu¬mească:
– Vezi dacă nu mi-a plăcut cartea?
Eugen Atanasiu timid, în¬durerat şi fascinat totodată, a murmurat:
– “Aţi făcut epocă, maestre!”
El l-a privit cu ochii sclipind şiret şi fierbinte, era mulţumit de această ultimă replică pe care o merita şi ştia că o merita. Nu era deloc simpatic, cel puţin în accep¬ţia mea. Nu stârnea milă. Un fel de frică trăieşti tu privind acest interviu şi te fulgeră gândul că unii oa¬meni sunt purtători de “ge¬nialitate”, care este o stare deloc plăcu¬tă, deloc normală.
Şi gândeşti că degradarea “genialităţii” e mai cumplită şi mai greu de privit decât cea a “mediocrităţii”. Totul are un preţ pe lumea asta.